Susținerea tezei de doctor în sociologie a dlui Veaceslav Reabcinschii

Joi, 25 noiembrie 2021, ora 14.00, va avea loc susținerea publică a tezei de doctor în sociologie a pretendentului REABCINSCHII Veaceslav, conducător științific: MALCOCI Ludmila, doctor habilitat în sociologie, profesor cercetător, în ședința Consiliul ştiinţific specializat D542.02-21-21, din cadrul Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, cu titlul tezei „Politicile culturale naționale în contextul asocierii Republicii Moldova la Uniunea Europeană”, la specialitatea: 541.02 Structura Socială, Instituții și Procese Sociale.

Susținerea publică a tezei de doctor în sociologie va avea loc cu prezență fizică în Sala Mică,  et. 2, bul. Ștefan cel Mare 1, Chișinău.

Teza de doctorat poate fi consultată la Biblioteca Științifică "A. Lupan"  (Chișinău,  str. Academiei 5A, MD – 2028) şi pe pagina web a ANACEC (www.cnaa.md).

Componența Consiliului Științific Specializat:

1. SPĂTARU Tatiana, doctor habilitat în sociologie, conferențiar universitar, Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice – președinte al C.Ș.S.;

2. MOCANU Victor, doctor în sociologie, conferențiar cercetător, Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice – secretar al C.Ș.S.;

3. ŢURCAN Nelly, doctor habilitat în sociologie, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova;

4. CALCHEI Gheorghe, doctor în filosofie, conferențiar cercetător, Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice;

5. OCERETNÎI Anastasia, doctor în sociologie, conferențiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova.

Referenți oficiali:

STEPANOV Georgeta, doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova;

COMENDANT Tatiana, doctor în sociologie, conferențiar universitar, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.   

Principalele publicaţii ştiinţifice ale autorului la tema tezei:

  1. REABCINSCHII V. Politicile culturale: abordare europeană. ÎnRevista de Filosofie, Sociologie și  Științe Politice. Nr. 3, Chișinău: Editura ICJPS, 2020, 118-126 p. ISSN 1857-2294.
  2. РЯБЧИНСКИЙ В. Культурное трансграничное сотрудничество. În: Традиционная культура в условиях глобализации: синергия традиции и инновации. Харькiв: ТОВ Друкарня Мадрид, 2020, 213-221 p. ISBN 978-617-7845-90-3.
  3. REABCINSCHII V. Evoluția indicelui vieții culturale în Republica Moldova. În: Revista de Filosofie, Sociologie și  Științe Politice. Nr. 3. Chișinău: Editura ICJPS, 2019, 169-176 p.  ISSN 1857-2294.
  4. РЯБЧИНСКИЙ В. Национальные культурные политики в условиях глобализации. În: Традиционная культура в условиях глобализации: синергия традиции и инновации. Харькiв: ТОВ Друкарня Мадрид, 2019, 284-290 p. ISBN 978-617-7845-00-2.
  5. REABCINSCHII V. Dimensiunea culturală în procesul mobilității sociale ascendente. Consolidarea suportului social. În: Evoluția clasei mijlocii în Republica Moldova: premise socio-economice și politice. Chișinău, Editura ICJPS, 2019, 226-253 p. ISSN 1857-2294.
  6. REABCINSCHII V. Politicile culturale în Republica Moldova: aspecte istorice, teoretice, practice. În: Revista de Filosofie, Sociologie și  Științe Politice, Nr. 2. Chișinău: Editura ICJPS, 2018, 199-210 p. ISSN 1857-2294.
  7. REABCINSCHII V. Dimensiunea culturală în contextul stratificării sociale. În: Inegalități sociale în Republica Moldova. Constituirea clasei de mijloc.  Chișinău: Editura ICJPS, 2017, 245-252 p. ISBN 978-9975-9761-9-0.
  8. РЯБЧИНСКИЙ В. Модель «партиcипативной» культурной политики: основа сохранения самобытности. În: Mатериалы науково-практичноi конференцii „Cохранение аутентичности и развитие креативных индустрий.  Харькiв: ТОВ Друкарня Мадрид, 2018, 349-355 p. ISBN 978-617-7683-27-7.
  9. REABCINSCHII V. Conținutul și esența noțiunii "politica culturală. În: Revista de Filosofie, Sociologie și  Științe Politice, nr. 3 . Chișinău: Editura ICJPS, 2016,  187-196 p. ISSN 1857-2294.
  10. MALCOCI L., REABCINSCHII V. Politicile culturale: aspecte conceptuale și tipologii. În: Moldoscopie, nr. 3.  Chișinău: Editura AMSP, USP, 2016, 93-117 p. ISSN 1812-2566.
  11. РЯБЧИНСКИЙ В. Национальная культурная политика в условиях глобализации. În: Mатериалы науково-практичноi конференцii „Родиннi  циностi i трансляцiя  соцiокультурного досвiду поколiнь. Харькiв: Обласний організаційно-методичний центр культури і мистецтва, 2016, 231-236 p. ISBN 978-617-669-200-3.
  12. РЯБЧИНСКИЙ В. Роль учреждений культуры в условиях социальных преобразований. În: Mатериалы науково-практичноi конференцii „Платформа для мiжкультурного та межрегiонального суспильного дiалогу. Харькiв: Обласний організаційно-методичний центр культури і мистецтва, 2015,  188-193 p. ISBN 978-617-669-199-0.

Rezumatul tezei:

Problema cercetării rezidă în  fundamentarea  politicilor culturale , care ar explica  relațiile subiecților principali: stat – societate – cultură și ar determina   prioritățile politicii culturale naționale   în vederea eficientizării acestora  în contextul asocierii Republicii Moldova cu UE.

Scopul cercetării: determinarea priorităților politicii culturale naționale ale Republicii Moldova din perspectiva Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.

Obiectivele cercetării constau în analiza istoriografică a cercetărilor politicilor culturale naționale, definirea conceptelor de bază utilizate în cercetarea politicilor culturale naționale, elaborarea metodologiei de cercetare a politicilor culturale naționale, evaluarea cadrului legislativ și instituțional al politicii culturale a UE, examinarea tipologiei modelelor de politici culturale naționale în țările UE, evaluarea cadrului legislativ și instituțional al politicilor culturale naționale din Republica Moldova, evaluarea rezultatelor implementării politicilor culturale naționale, formularea concluziilor și recomandărilor practice în vederea eficientizării politicilor culturale naționale în contextul asocierii Republicii Moldova cu UE.

Noutatea și originalitatea științifică a tezei constă în elaborarea tipologiei politicilor culturale din perspectiva relațiilor stat – societate – cultură; conceptualizarea noțiunii de politică culturală națională a Republicii Moldova; elaborarea cadrului metodologic și analiza complexă a politicilor culturale naționale ale Republicii Moldova în contextul procesului de asociere cu UE; identificarea necesităților și priorităților politicilor culturale naționale a Republicii Moldova pe termen scurt și pe termen lung în baza noului model de politici culturale participative.

Principalele rezultate obținute:

În cadrul cercetării a fost soluționată problema fundamentării tipologiei politicilor culturale în baza relațiilor subiecților principali: stat – societate – cultură în vederea eficientizării politicilor culturale naționale. Noua tipologie de politici culturale distinge cinci modele de politică culturală: emfatică, paternalistă, participativă, intervenționistă și antreprenorială. Cercetarea a confirmat ipoteza conform căreia  politicile culturale naționale sunt determinate și bazate pe natura interacțiunii dintre principalii subiecți ai dezvoltării culturale stat-cultură-societate. Cu cât mai participative sunt relațiile dintre cultură și societate, fiind  bazate pe cadrul valoric național, cu atât crește stabilitatea și durabilitatea dezvoltării.

  1. Analiza cercetărilor teoretice cu privire la dezvoltarea politicilor culturale pe plan internațional, regional și național permite să constatăm, că interesul față de studierea domeniului este într-o creștere permanentă, fiind revendicate atât de organele naționale decizionale, cât și de programele internaționale. În același timp, în Republica Moldova lipsesc lucrări consacrate elaborării teoretice a mecanismelor de dezvoltare a politicilor culturale, relaționate cu analiza unor rezultate practice de implementare a politicilor culturale. Lipsește și un studiu cuprinzător, care ar estima politicile culturale dintr-o perspectivă generală, bazată pe relațiile fundamentale dintre cei trei subiecți principali ai politicilor culturale: stat-cultură-societate. În cercetările analizate nu se regăsește o definiție a conceptului de politici culturale naționale.
  2. În contextul demersului științific realizat, au fost fundamentate și argumentate definițiile noțiunilor de bază operate în conținutul tezei precum cultura, politica culturală, politici culturale, politici culturale naționale. Pentru prima dată a fost definitivată noțiunea de politici culturale naționale,  un model de politici implementat de un stat în domeniul culturii și bazat pe anumite relații sociale pe care societatea în evoluția sa le-a adoptat ca cele mai potrivite la momentul dat (valori naționale), ținând cont de resursele financiare, materiale și umane de care dispune.
  3. Studiul problemei de fundamentare a tipologiei politicilor culturale în baza relațiilor stat-cultură-societate a scos în evidență unele neajunsuri ale modelelor existente, care se concentrează pe studierea relațiilor stat-cultură în condițiile diferitor relații stat-societate. Noua tipologie elaborată în cadrul cercetării răspunde provocărilor contemporane și include și analiza relațiilor cultură-societate. În cadrul acestei tipologii sunt distinse cinci modele de politică culturală: emfatică, paternalistă, participativă, intervenționistă și antreprenorială. Fiecare dintre aceste modele își are anumite puncte forte și neajunsuri. La determinarea modelului de politică pe care îl dezvoltă, fiecare țară pornește de la anumite criterii, care, în primul rând, țin de tradițiile și valorile împărtășite de societate, dar și de situația politică și social-economică din țară. Politica culturală a Republicii Moldova se înscrie în modelul paternalist.
  4. Metodologia cercetării teoretice bazată pe aplicarea metodei neoevoluționiste secundată de metodele comparativă, sistemică și sinergică, completată cu cercetarea empirică bazată pe metodele de analiză a documentelor, datelor statistice, chestionarea sociologică a populației și a experților, precum și  interviurile aprofundate a permis realizarea obiectivelor cercetării. Corectitudinea rezultatelor este determinată de utilizarea integrată a metodelor teoretice și empirice pentru înțelegerea proceselor care determină realizarea obiectivelor prioritare ale politicilor culturale, compararea datelor calitative despre evoluția politicilor  culturale cu datele statistice obiective, confruntarea rezultatelor cercetărilor empirice obținute,  coerența logică între concluziile teoretice obținute și conceptele generale aprobate.
  5. Problemele dezvoltării culturale s-au aflat în atenția instituțiilor europene chiar de la constituirea sa. Susținerea activităților culturale este realizată în bază de proiecte, conform programelor strategice aprobate. La nivel european integrarea instituțională a țărilor membre în domeniul culturii are scopul de a reglementa piața culturală pentru realizarea obiectivului strategic al Comisiei UE – crearea identității culturale europene și consolidarea capacității sale competitive în contextul globalizării. Cheltuielile pentru serviciile culturale s-au aflat într-o creștere permanentă atât la nivel european, cât și la nivel național al țărilor membre. Finanțarea bugetară rămâne principala formă de sprijin pentru domeniul culturii la nivel național. Costurile acestea sunt foarte diferite între țările membre. În același timp, în raport cu instituțiile naționale responsabile de cultură, instituțiile europene au doar funcții de recomandare. Politica culturală a UE respinge crearea unor instituții supranaționale, care ar urma să elaboreze și să implementeze o politică culturală comunitară unică.
  6. În raport cu legislațiile naționale în domeniul culturii, cadrul normativ al UE este strict reglementat. Cultura este domeniul care se află în responsabilitatea statelor membre și, spre deosebire de alte domenii, nu prevede o politică unică. Fiecare țară își dezvoltă politicile sale culturale proprii. Contribuția UE în domeniul culturii este dezvoltarea cooperării internaționale și sprijinirea, după necesitate, a unor activități ale statelor membre, care au interes comunitar.  UE consideră că schimburile culturale și dialogul intercultural pot contribui la consolidarea oamenilor și societăților și, respectiv, pot asigura creșterea bunăstării populației la nivel comunitar. Pentru aceasta este necesar ca cultura să se regăsească în strategiile de dezvoltare națională a țărilor membre, astfel încât activitățile la nivel de comunitate să le completeze pe cele de nivel național, să promoveze patrimoniul și serviciile culturale europene în afara UE, să susțină mobilitatea profesioniștilor culturali pe plan internațional.
  7. Printre politicile culturale ale statelor membre ale UE pot fi distinse toate cele patru modele de politică culturală specifice regimurilor democratice, elaborate în cercetare, cu caracteristici mai mult sau mai puțin pronunțate: paternalistă, participativă, intervenționistă și antreprenorială. Cel mai popular model este cel paternalist, mai rar întâlnit – antreprenorial. Statele UE dezvoltă propriile modele de politică culturală națională, care țin cont de tradițiile existente în societate, de resursele de care dispun, de valorile promovate, de experiența și bunele practici ale altor țări. Schimbarea contextului internațional cu privire la rolul culturii în societate modifică conceptele naționale ale politicilor culturale implementate. În evoluția politicilor culturale ale mai multor țări se atestă obiective care sunt în contradicție cu modelul de politică implementat anterior. Astfel, țările cu un model de politică culturală cu un rol esențial al statului stabilesc ca obiective strategice reducerea acestei influențe în cultură, iar cele cu o miză mai mare pe funcția regulatorie a pieței cresc rolul statului în susținerea culturii.
  8. În Republica Moldova a fost creat un cadru normativ de activitate a organizațiilor culturale, care corespunde modelului paternalist de politică culturală, în care statul și-a asumat principala responsabilitate față de susținerea activităților culturale în conformitate cu prioritățile sale de dezvoltare, motivând societatea ca un consumator al produselor și serviciilor culturale. Implementarea acestui model de politică culturală necesită și un efort financiar și material din partea statului, resurse de care nu dispune în deplină măsură Republica Moldova în prezent. Republica Moldova urmează să-și stabilească modelul de politică culturală națională pe care urmează să-l dezvolte. În evoluția politicilor culturale ale mai multor țări din UE se pot distinge tendințe de direcționare a politicilor culturale paternaliste și participative spre descentralizare și liberalizare, iar a celor intervenționiste și antreprenoriale – spre o implicare mai largă a autorităților în susținerea activităților culturale. Pentru Republica Moldova, această experiență ar însemna necesitatea dezvoltării politicilor culturale naționale cu mai multe caracteristici participative, descentralizare pe verticală și asociere pe orizontală.
  9. Analiza implementării politicilor culturale naționale a constatat o eficiența și eficacitate redusă. Cu toate că alocațiile pentru domeniul cultural au fost într-o ascensiune permanentă, aceasta nu a contribuit la creșterea și îmbunătățirea producției și serviciilor culturale. Pe parcursul anilor 1991-2013 a fost creată baza legislativ-normativă și instituțională pentru asigurarea protejării, dezvoltării și promovării patrimoniului cultural al Republicii Moldova. Însă realizarea acestor politici se confruntă cu deficiențe de resurse financiare, materiale și umane. Politicile nu au contribuit la creșterea ponderii culturii în PIB al țării. Acțiunile culturale pentru creșterea coeziunii sociale prevăzute în strategie, în conformitate cu metodologiile europene, nu au contribuit la asigurarea accesului egal la serviciile culturale a diferitor categorii de populație, înregistrând un grad redus de participare și practicare de către populație a activităților culturale.
  10. În cadrul cercetării s-a constatat că indicele vieții culturale s-a redus în perioada 2014-2019 cu circa 20%. Utilizând, în mare parte, aceeași infrastructură ca și în 2010, având o susținere  financiară în creștere, sistemul cultural existent nu asigură o creștere stabilă a producției și consumului cultural. Contextul socio-cultural de dezvoltare a politicilor culturale naționale este determinat de nivelul redus al interesului populației față de participarea la activitățile culturale, dar și față de practicarea acestor activități. Sectorul asociativ, în mare parte, se menține pe programele internaționale și este în curs de formare pentru a deveni o structură durabilă. Cadrul valoric al populației s-a modificat în ultimul timp și astfel de valori precum ar fi studiile nu mai sunt cele mai importante pentru ascensiunea pe scara socială. Cauzele ineficienței politicilor culturale naționale sunt sistemul de finanțare instabil, bazat pe instituții, și nu pe activități, administrarea defectuoasă a domeniului și instituțiilor de cultură, interesul consumist al populației față de activitatea instituțiilor de cultură, precum și implicarea slabă a acestora în viața social-economică a societății și comunităților, absența unei platforme de conlucrare permanentă cu societatea civilă.

Cercetarea efectuată deschide perspective noi și reale pentru investigarea aprofundată a problemei creșterii eficienței politicilor culturale naționale. În special, monitorizarea experienței țărilor UE reprezintă un valoros material pentru elaborarea și implementarea politicilor culturale de succes. Prin realizarea prezentei teze de doctor au fost create premise pentru dezvoltarea cercetărilor în domeniul politicilor culturale și implementarea lor principiilor elaborate în noile strategii naționale.

 

 

 

Centrul: 
Media: